Fuziunile de galaxii
Fuziunile de galaxii sunt un fenomen destul de comun în cosmologie. Apare atunci când două galaxii trec una prin cealaltă și nu se ciocnesc. Fuziunea declanșează formarea intensă a noilor stele și crește haosul gravitațional. Anterior, oamenii de știință speculaseră că se pot forma galaxii cu disc în timpul fuziunii. Datorită puternicului radiotelescop ALMA, această teorie a fost confirmată: după fuziunea a 24 de obiecte cerești, s-au format galaxiile cu disc.
Mecanismul formării planetelor
Într-un sistem multi-stelar numit GG Tau-A, în constelația Taur, a fost detectat un flux format din gaz și praf care era asemănător unei roți în interiorul unei roți. Se compune din două discuri relativ independente. Oamenii de știință și-au concentrat atenția asupra acumulărilor de gaze din zona dintre discuri. Ei presupun că unul servește ca sursă de viață pentru celălalt. Discul exterior își oferă resursele celui interior, astfel încât o nouă planetă să poată lua naștere din acesta după ceva timp. Astfel de mecanisme de formare există în multe sisteme stelare, rezumă experții.
Bula spațială
O bulă de gaz fierbinte strălucitoare care se întinde la mai mult de 55 de mii de ani lumină de Pământ a fost descoperită în 2009. A fost numită Himiko după Regina Japoniei. Potrivit oamenilor de știință, Himiko este format din trei grupuri de stele, fiecare dintre ele fiind o galaxie luminoasă. În aceste grupuri, timpul formării stelelor atinge o viteză uimitoare de aproximativ 100 de mase solare pe an. Astronomii cred că gazul interstelar al lui Himiko este compus din hidrogen și heliu. De asemenea, ei sugerează că galaxia noastră ar fi arătat similar cu această bulă după Big Bang.
Praful cosmic
Praful cosmic este un element crucial în formarea stelelor și a planetelor. Oamenii de știință sunt siguri că universul este plin de acest praf. Cea mai mare parte de praf se formează atunci când corpurile cerești se sting transformându-se în supernove. Cu ajutorul ALMA, oamenii de știință au examinat rămășițele Supernovei 1987A și au găsit în interior o cantitate mare de praf cosmic. Supernovele au explodat în 1987, la 168 de mii de ani lumină de Pământ. Potrivit experților, galaxiile tinere au mai mult praf decât celelalte corpuri cerești. Prin urmare, praful cosmic joacă un rol important în evoluția noilor galaxii, subliniază experții.
Stelele de tip O
Există corpuri cosmice asemănătoare cu undele ucigașe care se ascund în Nebuloasa Orion - creșa stelelor embrionare. Ele sunt numite corpuri cerești de tip O. Masa lor este mult mai mare decât Soarele și temperatura ajunge la 50 de mii de grade Kelvin. Stelele de tip O controlează nașterea și dispariția sistemelor planetare în spațiul cosmic. În timpul existenței lor, stelele de tip O pot distruge discurile protoplanetare dacă sistemele solare embrionare sunt aproape de ele. Destul de des, corpurile cerești tinere sunt victime ale stelelor de tip O din cauza celei mai puternice radiații electromagnetice a acestora din urmă.
Telescopul Orizontul Evenimentelor
În 2014, un ceas atomic ultra-precis a fost instalat în panoul de control ALMA Array Operations Site pentru a se sincroniza cu o rețea mondială de radiotelescoape. Acest dispozitiv a fost numit Telescopul Orizontul Evenimentelor (EHT). Potrivit oamenilor de știință, are o putere avansată de zoom care poate ajuta considerabil la studiul găurilor negre. Orizontul evenimentelor este granița care definește regiunea spațiului din jurul unei găuri negre. Nimic, chiar și lumina, nu poate scăpa de forța gravitațională. Oamenii de știință speră că EHT îi va ajuta să confirme sau să respingă existența orizontului evenimentelor.
Nașterea sistemului solar
Prima imagine a planetelor care se formează în discul protoplanetar în jurul tinerei stele HL Tau a fost realizată de ALMA. Se află la 450 de ani lumină față de Pământ în constelația Taur. Așadar, oamenii de știință au avut ocazia să asiste la un fenomen rar - nașterea unui nou sistem solar. Ei cred că sistemul nostru solar s-ar fi putut forma la fel. În imagine, HL Tau se ascunde în spatele unui nor uriaș de praf de gaz. Steaua este înconjurată de 8 inele concentrice care trec prin discul protoplanetar. Acest lucru indică nașterea a opt noi planete, spun oamenii de știință.