Irakul se confruntă în prezent cu o criză, care s-a înrăutățit din cauza scăderii prețului petrolului. Potrivit Bloomberg News, guvernul irakian încearcă să atenueze această situație financiară gravă, oferind un contract pe cinci ani pentru furnizarea a 4 milioane de barili de petrol pe lună (aproximativ 130.000 de barili pe zi). Cumpărătorul va trebui să plătească în avans pentru un an de livrare, care la prețurile actuale se va ridica la puțin peste 2 miliarde de dolari.
SOMO, agenția guvernamentală a țării care se ocupă de exportul de petrol, a comunicat oferta: "SOMO, în numele Ministerului Petrolului, este interesată să ofere un acord pe termen lung pentru furnizarea de petrol, în schimbul unei plăți în avans pentru un o parte din suma totală alocată."
Au cerut potențialilor cumpărători să răspundă până pe 27 noiembrie, cu toate acestea, poate fi prea devreme pentru unele companii din cauza aprobărilor interne.
De obicei, producătorii de petrol se bazează pe plăți în avans pentru a strânge bani, dar Irakul încă nu a făcut acest lucru.
"Au nevoie de bani", a spus Ahmed Mehdi de la Oxford Institute. "În fiecare lună, guvernului îi lipsesc aproximativ 3,5 miliarde de dolari pentru a plăti salarii, importuri, pensii și datorii".
Venitul lunar al Irakului a scăzut la aproximativ 4 miliarde de dolari în acest an, aproape jumătate din cât a avut în 2019.
Aproape toate țările OPEC + au întâmpinat dificultăți economice anul acesta, însă situația din Irak este una dintre cele mai deplorabile. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că țara a încercat să nu asculte OPEC cât mai mult posibil în perioada restricțiilor de producție.
Fondul Monetar Internațional preconizează că PIB-ul Irakului va scădea cu 12% în acest an, ceea ce reprezintă mai mult decât PIB-ul altor membri OPEC cu o cotă de producție.
În ofertă, Irakul a cerut cumpărătorilor potențiali să plătească 48 de milioane de barili la semnarea contractului. Aprovizionarea va fi livrată între iulie 2021 și iunie 2022.
Propunerea a imbunatatit situația, permițând transportul de țiței oriunde în lume.
În mod tradițional, țările din Orientul Mijlociu restricționează locațiile de expediere și exploatează diferențele de preț între Asia, Europa și Statele Unite. De asemenea, îi obligă pe cumpărători să curețe singuri butoaiele, ceea ce limitează profiturile potențiale.