O teamă profundă de revenire la o deflație prelungită planează asupra societății japoneze—o provocare pe care atât guvernul, cât și Bank of Japan au încercat să o depășească timp de decenii. Ideea de a amâna o creștere a ratei dobânzii de către BOJ cel puțin până în primăvara anului viitor câștigă teren. Printre susținătorii recenți ai acestei pauze se numără membrul consiliului BOJ Adachi, Yuichiro Tamaki (liderul din ce în ce mai popularului Democratic Party for the People, care și-a cvadruplat reprezentarea în alegerile pentru camera inferioară din 27 octombrie), precum și alte figuri influente.
Raționamentul este simplu: creșterile salariale din primăvara anului 2024 au fost un factor semnificativ în decizia Băncii Japoniei de a începe renunțarea la politica de dobândă negativă. Totuși, nu există nicio garanție că o creștere salarială similară va avea loc în primăvara anului 2025. Observatorii susțin că este prudent să se aștepte rezultatele înainte de a lua în considerare o altă majorare a dobânzii. Creșterea salarială din acest an a fost cea mai mare din 1997, însă veniturile reale ale gospodăriilor continuă să scadă din cauza inflației ridicate—scăzând cu 1,9% față de anul precedent în august. Majorarea ratelor într-un moment în care veniturile reale sunt în scădere ar putea afecta grav consumul, PIB-ul și cheltuielile totale, ceea ce ar putea duce la deflație—sau, mai rău, stagflație, un scenariu de coșmar pentru orice guvern.
O astfel de abordare este puțin probabil să sprijine aprecierea yenului, mai ales pe măsură ce recalibrarea politicii Rezervei Federale câștigă atenție în urma victoriei lui Trump. Ieri, FOMC a redus în mod previzibil ratele cu un sfert de punct, iar contractele futures proiectează acum doar patru reduceri suplimentare până la sfârșitul anului 2025, aducând rata la 4%. Aceasta indică un dolar puternic, aliniat cu retorica din campania lui Trump, care favorizează o monedă americană robustă, semnalând randamente mai mari.
Piețele vor rămâne probabil volatile pe termen scurt, cu anunțuri de primă pagină și schimbări de personal adăugând la turbulențe. Totuși, perspectivele pentru yen par slabe. Factorii care au susținut forța sa remarcabilă din iulie până în septembrie nu mai sunt în joc.
Yenul a menținut o tendință ascendentă doar timp de 11 săptămâni. Conform celui mai recent raport de perioadă, această fază s-a încheiat, cu o schimbare săptămânală de -3,1 miliarde de dolari, conducând la o poziție netă scurtă de 2,0 miliarde de dolari. Yenul și euro concurează acum în ceea ce privește momentum-ul de vânzare, ambele monede părând actualmente slabe față de dolar.
Săptămâna trecută, am anticipat o depreciere susținută a yenului, care s-a materializat. În urma anunțării rezultatelor alegerilor prezidențiale din SUA, USD/JPY a crescut la 154.71, având ulterior doar o corecție superficială. În mod realist, există puține motive pentru a anticipa o inversare a traiectoriei yenului. Scenariul probabil este o continuare a creșterii spre nivelul maxim multianual de 161.79, stabilit în iulie. Singurul obstacol potențial în calea acestei tendințe ascendente ar fi o creștere neașteptată a cererii pentru active de refugiu–un scenariu puțin probabil în mediul actual.